- imóbil
- s. n., pl. imóbile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
imóbil
Look at other dictionaries:
imóbil — adj. Imóvel … Dicionário da Língua Portuguesa
imobil — IMÓBIL1, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMOBÍL2, Ă, imobili, e, adj. 1. Care stă în nemişcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr.… … Dicționar Român
imobíl — adj. m. (jur. şi imóbil), pl. imobíli; f. sg. imobílã, pl. imobíle … Romanian orthography
subînchiria — SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr un imobil închiriat pe seama sa. ♢ A lua cu chirie de la chiriaşul principal o parte dintr un imobil sau întregul imobil. [pr.: ri a] – Sub1 + închiria (după fr.… … Dicționar Român
imobiliar — IMOBILIÁR, Ă, imobiliari, e, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil2. ♦ Care se ocupă de bunuri imobile2. Agenţie imobiliară. [pr.: li ar] – Din fr. immobilier. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imobiliar ≠… … Dicționar Român
ipoteca — IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IPOTECÁ vb. (jur.) (înv.) a supune. (A ipoteca un imobil.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
proprietar — PROPRIETÁR, Ă, proprietari, e, s.m. şi f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriaşul ei). ♢ Mare proprietar = moşier, latifundiar. [pr.: pri e… … Dicționar Român
antihreză — ANTIHRÉZĂ, antihreze, s.f. (jur.) Contract prin care se dă în folosinţă creditorului un bun imobil care aparţine debitorului. [var.: anticréză s.f.] – Din fr. antichrèse. Trimis de ana zecheru, 23.02.2004. Sursa: DEX 98 antihréză s. f. (sil.… … Dicționar Român
evacua — EVACUÁ, evacuez, vb. I. tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr un loc şi a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A… … Dicționar Român
ipotecă — IPOTÉCĂ, ipoteci, s.f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria. – Din fr. hypothèque. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
